Interviu cu primarul comunei Chiajna


   – Domnule Primar, v-am auzit în multe împrejurari folosind cuvântul UNITATE. Ce semnificatii îi atribuiti relativ la activitatea scolilor din comuna ?
În ce priveste scolile, ma gândesc în primul rând la legaturile dascal – copil, cadru didactic – personal administrativ, profesori – parinti… Fiecare sa-si înteleaga raspunderile care îi revin: profesorul sa predea si sa educe, elevul sa învete si sa se poarte cuviincios, administratia sa respecte copilul, iar acesta sa pastreze curatenia scolii si sa nu deterioreze mobilierul si celelalte dotari. As vrea ca elevii si cadrele din cele doua scoli sa gândeasca viitorul si sa actioneze ca si cum ar apartine unei singure echipe.
– Cum se vede din perspectiva institutiei pe care o conduceti viitorul Scolii nr. 2 Rosu – Chiajna
Nu este o institutie pe care o conduc, ci doar o reprezint conform dorintei cetatenilor! La Scoala nr. 2 Rosu eu vad o schimbare în modul de a continua ceea ce s-a început în ultimii ani. În ce priveste viitorul apropiat, va pot spune ca tocmai am discutat cu presedintele societatii BESTA GRUP, domnul Paul Tudor, care este si presedinte de onoare al Clubului Dinamo Kiev, despre proiectul Bazei Sportive din Rosu, aceasta societate fiind câstigatoarea licitatiei pentru realizarea investitiei. Complexul sportiv ce se va construi lânga scoala va cuprinde sala de sport, teren de tenis, terenuri de mini-fotbal, vestiare, debarcader pentru sporturi nautice. Ne vom specializa în mai multe discipline olimpice, însa fotbalul va avea prioritate în scoala de sport care va functiona în acest complex, lucru firesc daca ne gândim ca activitatea va fi coordonata de celebrul fotbalist Nicolae Dobrin.
– Populatia comunei Chiajna este în crestere? (Va punem aceasta întrebare si pentru ca totdeauna scolile sunt interesate de evolutia efectivului de elevi).
Sunt în continua crestere si populatia, si bugetul local! De aceea, ne vom permite si în continuare sa investim în educatie. Conditii sunt, iar problema acum este cresterea calitatii procesului de învatamânt desfasurat în scolile noastre, ceea ce presupune uneori si schimbari ale mentalitatii. Toti copiii trebuie sa se obisnuiasca de mici cu o lume în care computerele ocupa un loc important. Pe lânga Cabinetul de Informatica, familiarizarea cu aceasta lume noua vom încerca sa o realizam si prin dotarea holurilor sau a altor spatii ale scolii cu niste calculatoare la care elevii sa aiba liber acces în timpul pauzelor sau al vacantelor.
– Care sunt proiectele privind exploatarea turistica a zonei Chiajna?
Exista mai multe proiecte, dar trebuie mai întâi sa ne punem la punct infrastructura, ceea ce ar contribui si la crearea acelei bune imagini care atrage nu numai turistii ci si investitorii. Noua baza sportiva este un început si în acest domeniu de viitor. De fapt, acesta este însusi viitorul. Trebuie sa avansam în etape, pas cu pas !
– Care sunt relatiile internationale ale comunei Chiajna?
Fundatia „România Conect” concretizeaza în principal astfel de legaturi. Este o fundatie româno-britanica cu sedii în Chiajna si în Maystone din Comitatul Kent. Prin aceasta fundatie s-au primit ajutoare pentru copii, batrâni, persoane cu handicap, familii sarace. Vrem sa dezvoltam aceste relatii si apelam la cadrele didactice sa ne ajute în acest sens.
– Domnule Primar, va multumim pentru interviu, în special pentru vestile pe care revista „Pas cu pas” le primeste în exclusivitate!
Revista Pas cu Pas – Scoala Nr. 2 Chiajna

Interviu cu presedintele judetean Ilfov

Judetul ILFOV Renåscut si intrat în rândul judetelor tårii relativ  recent, prin Legea 50/1997, ca urmare a reorganizårii  „Sectorului Agricol Ilfov“,  judetul Ilfov îsi scrie o identitate nouå.  In lipsa unor informatii coerente si consistente,  suntem tentati så consideråm Ilfovul mai degrabå ca o  însiruire de sate si comune cu profil agrar, însirate mai  aproape sau mai departe de magnetul dintotdeauna al  oamenilor acestor locuri – Bucurestiul.  Si totusi judetul Ilfov are azi o identitate  inconfundabilå, în plinå consolidare, o identitate care  stârneste ambitii surprinzåtoare.  Despre judetul Ilfov, despre ilfoveni si despre  problemele administrårii unui tinut care înconjoarå  Capitala României am discutat  cu presedintele Consiliului Judetean Ilfov,
– V-ati gândit dupå Revolutie cå veti  conduce destinele unui judet?  Ce vå mai leagå de Revolutia din ’89?  domnul CONSTANTIN BEBE IVANOVICI.
– Domnule Sålågean, vå propun så låsåm Revolutia si oamenii ei acolo unde le este locul, în istorie  si în sufletele noastre. De aproape doi ani si jumåtate,  de când må aflu în fruntea Consilului Judetean Ilfov,  m-am izbit de atâtea probleme, m-am confruntat cu  atâtea situatii complicate încât, pot spune cå, la 13  ani de la Revolutia în care au luptat, au visat si au  murit oameni, e timpul så le asiguråm tuturor ceva  din ce au sperat så obtinå. Libertatea si democratia  sunt bune, dacå lângå ele societatea poate asigura  locuri de muncå, salarii bune, pensii acceptabile,  locuintå s.a. Or, în aceste privinte, råmânem profund  datori fatå de oameni. Eu våd zilnic 2-3 comune,  vorbesc cu oamenii si întâlnesc multi såraci, oameni  necåjiti.
– Reprezentati un partid care a avut în  mânå destinele tårii în cea mai mare  parte a timpului dupå Revolutie. Vå  simtiti responsabil de aceastå situatie,  de faptul cå si în Ilfov, ca si în tarå, sunt  multi oameni såraci?
– Categoric. Dar må întreb la ce ar putea så  foloseascå asumarea la nesfârsit a acestei råspunderi,  dacå nu gåsim solutii. Iatå de ce, de când am  fost ales în fruntea Consiliului Judetean, mi-am propus  ca atitudine un singur lucru: så må implic. Aceastå  atitudine de implicare în rezolvarea imediatå, directå,  a problemelor caut s-o impun si echipei pe care o  conduc. Concret, dacå merg într-un sat si aflu cå  scoala sau grådinita sunt ca vai de ele, cå plouå prin  acoperis sau cå un functionar public face abuzuri sau  cå, de toamna pânå primåvara, oamenii înoatå în  noroaie intervenim imediat si cåutåm solutii. Unele  pot fi aplicate imediat, altele necesitå timp. Oricum,  minuni nu se pot face peste noapte, dar nici nu putem  sta indiferenti. – Da, iatå, avem 37 de comune cu 101  sate. stiti în ce hal au fost gåsite majoritatea scolilor si grådinitelor din aceste localitåti? Jalnicå!  Pereti scorojiti, geamuri sparte, låcasuri  fårå apå, fårå grupuri sanitare functionale, fårå  garduri s.a. Reabilitarea tuturor scolilor si grådini telor a fost una dintre primele actiuni ale Consiliului  Judetean pe care, acum, pot spune cå am finalizat-o  cu succes, desi mai avem de lucru. Avem acum scoli,  în mediul rural, care au încålzire centralå, apå caldå,  apå rece. Uneori a trebuit så actionåm pompieristic,  adicå nu mai aveam timp de tatonåri. In satul Cozieni,  am fost înstiintat, în iunie a.c., cå localul scolii (aflat  într-un conac) a fost revendicat si câstigat legal de  mostenitorii îndreptåtiti. Ce era så facem? Am decis  urgent construirea unei scoli noi. Pe 15 septembrie,  copiii din Cozieni au intrat în noua lor scoalå, cu patru  såli de claså, iar prescolarii au avut surpriza så vadå  cele douå noi grådinite. Ce så vå spun, asanarea si  modernizarea a tot ce înseamnå institutii publice –  scoli, grådinite, låcasuri de culturå, primårii s.a. – este  un obiectiv pe care îl urmårim fårå pauzå. In majoritatea  primåriilor din Ilfov îti era rusine så intri. Mergeti  acum så vedeti cum aratå. Nu vå uitati numai la  tencuialå sau la sobe, geamuri s.a., dar aruncati o  privire si asupra celor care lucreazå. Veti avea o  surprizå mare, mare de tot: în fiecare din cele 37 de  comune veti vedea într-o încåpere calculatoare. Nu  ca mobilier, ci ca instrumente de lucru.
– Nu erau alte lucruri mai utile, mai  urgente de fåcut? De exemplu,  alimentarea cu apå, canalizarea etc. …  De ce, neapårat, ati pus calculatoarele  ca o prioritate?
– Cum de ce? Domnule Sålågean, era o rusine  så vezi cå la începutul Mileniului III în primåriile din  România se lucreazå cu pix si chiar cu creion chimic  si cu indigou. Nu uitati cå multe din primåriile noastre  comunale sunt „cålcate“ de stråini, care vin så investeascå  în Ilfov, pentru cå sunt conditii foarte favorabile.
– Opinii corecte, dar oamenii asteaptå  fapte. La doi ani si jumåtate puteti vorbi  si de rezultate…
PROFILUL JUDETEAN îsi recâstigå identitatea  måsurându-si forta. Continuåm så fim profund  datori fatå de oameni. Când vedeau cât de greu se  redacteazå un act si cum se lucreazå în primåriile  noastre se cruceau. Asa cå 2002, am  decis trecerea cu toate fortele la  implementarea programului guvernamental de informatizare  a administratiei locale. Dupå ce a apårut  programul de informatizare, am cerut la Ministerul  Administratiei Publice si la Guvern bani si asistentå  din partea specialistilor. Am fost luati la rost si ni s-a  spus franc: aveti autonomie, descurcati-vå. Asa cå,  în iarna trecutå, am trecut la implementarea unui  program judetean de informatizare. Am avut noroc si  de o conlucrare de exceptie cu o firmå româno-americanå,  care, împreunå cu specialistii Consiliului  Judetean, a stabilit si a fåcut ceea ce nici nu-mi închipuiam  cå se poate face atât de repede si cu rezultate  atât de spectaculoase.
– In ce constau aceste rezultate? Iaråsi  întreb, este informatizarea într-adevår o  prioritate realå pentru Ilfov?
– Asupra utilitåtii nu mai discut. Iatå faptele. Azi,  judetul Ilfov este primul judet din România în care  primåriile sunt informatizate în sistem integrat. In  fiecare comunå a fost implementat „Sistemul integrat  de gestiune si evidentå pentru primårii“ – SIGEPRIM.  Insirarea câtorva module componente este, cred,  sugestivå pentru avantajele acestui sistem. Astfel,  „Evidenta populatiei“, „Evidentå firme“, „Evidentå  proprietari“ sunt module care permit afisarea/prelucrarea  de informatii din baza de date respectivå; în  cadrul modului „Impozite si taxe“ toate încasårile  realizate se actualizeazå automat în executia bugetarå si în contabilitate fårå interventia operatorului. Se tine  evidenta rolurilor fiscale atât pentru persoane fizice,  cât si pentru persoane juridice. „Agentii fiscali“ este  modulul unde se introduc încasårile în numerar pentru  taxe si impozite. Se face stingerea automatå în „Rolul  fiscal“ si este emiså o chitantå. „Bugetul“ este modulul  care se gestioneazå pe capitole, subcapitole, articole  si alineate. La fel de utile sunt si celelalte module  „Contabilitate“, „Registrul agricol“, „Salarii“, „Inventar  de bunuri“ s.a. Prin sistemul de interconectare între  primårii si Consiliul Judetean sau Prefectura judetului  Ilfov pot fi obtinute în doar câteva minute date privind  fiecare comunå, zonå sau pe ansamblu judetului.  Suntem pregåtiti ca, în primåvarå, så facem o prezentare  de ansamblu a acestui sistem informatic integrat,  deja functional în Ilfov, si în fata altor judete. Subliniez  cå, prin introducerea calculatorului, întreaga muncå  din primåriile comunale s-a schimbat radical Fata unei comune începe cu înfåtisarea scolilor,  grådinitelor, a primåriei.
Care este forta industrialå a judetului  Ilfov? Este Ilfovul un judet dominant  agrar, ca înainte?
Dacå în prezent, Ilfovul este al patrulea judet pe  tarå în privinta furnizårii de resurse la buget, dupå  Bucuresti, Prahova si Timis, asta se datoreazå în  primul rând dezvoltårii industriei.  Nu cred cå existå un judet în România în care  economia så fi cunoscut o schimbare atât de  spectaculoaså ca în Ilfov. Vå rog så må credeti cå nu  exagerez când vå spun cå în curând Ilfovul se va  måsura în performantele sale economice – industrie,  investitii – în primul rând cu Bucuresti, de care suntem  legati prin toate firele. Sau putem spune cå si Bucurestiul este legat din ce în ce mai mult de Ilfov prin  cartierele satelit, care sunt construite în judet de mii  si mii de bucuresteni. Snagov, Corbeanca, Balotesti,  Voluntari, 1 Decembrie, Cernica, Pipera, Tunari – iatå  doar câteva localitåti care au înflorit edilitar spectaculos  în ultimii ani prin construirea unor cartiere  întregi de locuinte ultramoderne, luxoase. As îndråzni  så spun cå desi Ilfovul este considerat din punct de  vedere statistic un judet excesiv rural – cu doar douå  oråsele (Buftea si Otopeni), având o populatie urbanå  de doar 15%, fatå de peste 50%, cât este media pe  tarå, gradul de urbanizare al marii majoritåti a comunelor  din judet este printre cele mai ridicate din tarå.
– Så ne întoarcem la economia judetului.  Ce înseamnå industria, azi, pentru  judetul Ilfov? Este ea o sanså realå  pentru ilfovenii, pânå mai ieri tårani?
– Ce så vå spun, diferenta este enormå fatå de  ce era înainte de 1989 – douå fabrici de conserve, o  fabricå de bere si alte 3-4 fåbricute. In esentå, pentru  Ilfov industria înseamnå cea mai spectaculoaså sanså. Structura culturilor si rezultatele din  agriculturå råmân probleme nerezolvate  de dezvoltare, dar si sansa de a se numåra printre  primele 3-4 judete din tarå cu cel mai scåzut procent  de someri – între 5-6%. In prezent, industria ilfoveanå se remarcå printr-o gamå variatå de produse, de la energie electricå si termicå, la anvelope si articole din cauciuc, acumulatori, aparate si instrumente de måsurare si control,  pânå la utilaje pentru transporturi, fire si fibre artificiale,  produse chimice, oxigen industrial, ambalaje  pentru industria alimentarå, confectii, tricotaje, tesåturi,  fire de in si cânepå, prefabricate din beton, cåråmidå,  plåci si dale din ceramicå, nutreturi combinate,  mobilier si obiecte din lemn, seruri si vaccinuri, conserve  din legume si fructe, preparate din carne si  lapte, båuturi alcoolice, bere, båuturi råcoritoare,  produse de panificatie. O ramurå aparte o reprezintå  industria cinematograficå, dezvoltatå mai ales de  Studiourile Mediapro si Castel. Numårul total al societåtilor comerciale active din industrie este de peste 500. Industria extractivå este reprezentatå de societåti de extractie a pietrisului, nisipului si a titeiului. Existå industria prelucråtoare care dispune de 150 de unitåti în industria alimentarå  si a båuturilor, 30 de unitåti în industria textilå si a   produselor textile, 20 unitåti în industria confectiilor  de îmbråcåminte, 20 unitåti în industria pielåriei si  încåltåmintei, 40 de unitåti în industria de prelucrare  a lemnului (exclusiv productia de mobilå), 34 de unitåti  în industria hârtiei, celulozei, cartonului si a articolelor  din hârtie si carton, 18 unitåti în industria chimicå si  a fibrelor sintetice si artificiale, 45 unitåti în industria  de prelucrare a cauciucului si a maselor plastice, 14  unitåti în industria altor produse din minerale nemetalice,  8 unitåti în industria metalurgicå, 37 unitåti în  industria constructiilor metalice si a produselor din  metal (exclusiv masini, utilaje si instalatii), 15 unitåti  în industria de masini si echipamente, 17 unitåti în  industria de echipamente electrice, 5 unitåti în industria  mijloacelor de transport, 16 unitåti în productia  de mobilier, 35 unitåti de recuperare a deseurilor si  resturilor de materiale reciclabile. Pe total industrie,  valoarea productiei industriale a crescut în 9 luni din  acest an cu aproape 20% fatå de anul trecut.
– Ce le oferiti investitorilor stråini?  De ce credeti cå vin ei så investeascå  în Ilfov?
– Am amintit înainte de importanta pozitiei pe care  o are judetul fatå de Capitalå. Dar acest avantaj ar  dispårea dacå nu am sti så ne comportåm atenti cu  investitorii stråini, de fapt cu orice investitor stråin  sau român care vrea så investeascå. Ce le oferim?  Cåutåm så înlåturåm birocratia si vå asigur cå reglementårile  actuale potrivit cårora în 30 de zile un  investitor trebuie så primeascå toate avizele necesare  se respectå. Numai cå, din påcate, în întâlnirile pe  care le avem cu investitorii stråini si români din Ilfov,  acestia acuzå numårul excesiv de aprobåri, avize,  hârtii care trebuie obtinute. Un mare investitor stråin  a numårat 211 asemenea acte. Ceva trebuie fåcut,  dar asta nu depinde de noi. Faptul cå în Ilfov au  investit firme cu renume international – „Philip Morris“,  „Tuborg“, „Loulis“, „Carrefour“, „Metro“, „Selgros“  este, cred, semnificativ pentru ce înseamnå investitorii  stråini pentru Ilfov. Numai compania „Philips  Morris“ a investit în cea mai modernå fabricå de  tigarete din lume, la Otopeni, peste 100 de milioane  de dolari. Cu asemenea investitori de marcå – care  se numårå cu zecile în Ilfov – nu mai trebuie så vå  surprindå faptul cå la capitolul investitii stråine judetul  nostru se aflå pe locul trei în România, dupå Bucuresti  – iatå cå ne apropiem de Capitalå la acest capitol! –  si Timis.
– Ce se întâmplå în agricultura judetului  Ilfov? Se pare cå aceastå ramurå  economicå este în declin. De ce?
– Ilfovul n-a putut face exceptie de la, så-i zicem,  regula fatalitåtii: agricultura si-a diminuat si resursele,  si rezultatele. Totusi, este o minune cå douå unitåti  care au o anumitå contributie pentru aprovizionarea  Capitalei – „Romsuintest“ – Peris (carne de porc) si  „Agricola“ Buftea au supravietuit si sunt performante.  Din påcate, agricultorii din Ilfov sunt tributari traditionalismului. Ei cultivå, cu încåpåtânare, grâu, porumb,  orz s.a., cu toate cå cel mai bine ar fi så dezvolte  puternic legumicultura – asa cum se procedeazå în  câteva comune – si zootehnia, în special cresterea  vacilor pentru lapte. Asa se întâmplå în toate tårile  dezvoltate cu judetele din jurul capitalelor. In ultima  vreme au apårut si în agricultura ilfoveazå investitori  semnificativi, care au început så concentreze suprafete de teren si så practice o agriculturå adecvatå  pentru valorificarea avantajelor pe care le avem prin  apropierea de Bucuresti. In ce ne priveste, avem în  vedere ca, împreunå cu Prefectura judetului så lansåm  un program de orientare si stimulare a fermierilor  pentru o agriculturå modernå, adecvatå.
– Apropo, de Bucuresti, care este  capitala judetului Ilfov?
– Nimic mai simplu, Bucurestiul. Asa cum a fost  din totdeauna. Prin legea de constituire a judetului  Ilfov se specificå limpede cå sediul administrativ al  judetului Ilfov este municipiul Bucuresti. Aici se aflå  si Consiliul judetean, si Prefectura, si institutiile  descentralizate.
– Turismul este un sector important  pentru economia judetului? Ce oferå Ilfovul turistilor?
– Din påcate este greu de måsurat numårul turis-  tilor care „ne trec pragul“, pentru cå, în aceastå privintå  interferenta cu Bucurestiul este foarte puternicå. S-a  fåcut totusi o evaluare si se apreciazå cå anual peste  douå milioane de turisti români si stråini viziteazå  obiective turistice ilfovene sau beneficiazå de servicii  turistice specifice. Ilfovul este plin de istorie la fiecare  pas. Amintesc cå numele de „Ilfov“ a fost atestat pentru  prima datå în 1482, printr-o donatie cåtre Mânåstirea  Snagov a domnitorului Vlad Cålugårul. Potentialul  turistic al judetului este legat de asezarea sa pe locul  vechilor codri al Vlåsiei si a zonelor de pådure råmase,  precum si prezentei în regiune a lacurilor si vechilor  månåstiri ortodoxe, împreunå cu muzeele acestora.  O atractie deosebitå o reprezintå posibilitatea  pescuitului, sporturilor nautice, vânåtorii si accesului  la valori culturale de patrimoniu. Avem ca principale  puncte de atractie: Cåldårusani, Râioasa, Cernica –  lac unicat în România, prin spectacolul pe care îl oferå  „plaurii plimbåreti“ – Snagov si Mogosoaia, ce reprezintå  complexe alcåtuite din påduri, lacuri si månåstiri.  Cele mai importante påduri sunt cele de la Cåldåru-  sani, Snagov si Râioasa. Sunt alcåtuite din diverse  specii de arbori, unele foarte rare, având o florå si  faunå foarte bogatå. Pådurea Snagov face parte  dintr-o rezervatie naturalå, conservând atât flora, cât  si fauna. Lacul Snagov face parte din aceeasi rezervatie, conservându-si minunata florå, în special nuferii  albi si galbeni, lotusul si stuful. Aici avem de lucru  serios pentru a stopa agresiunea poluårii. Månåstirile  au fost construite în perioada evului mediu, pe  malurile si insulele lacurilor. Majoritatea dintre ele au  muzee în care sunt expuse manuscrise vechi, obiecte  de cult si artå sacrå. O atractie specialå o reprezintå  Palatul Mogosoaia, monument arhitectonic, istoric  construit în 1702 de cåtre C. Brâncoveanu într-un stil  specific românesc, cel brâncovenesc. Actualmente,  muzeul si palatul se aflå în programul UNESCO pentru  conservarea patrimoniului universal.
– Ce actiuni deosebite putem citi în  viitorul apropiat pe agenda Consiliul  Judetean Ilfov?
– Lista e lungå si parcå mereu fårå de sfârsit.  Câteva exemple: vrem så ridicåm la rang de oras  câteva comune care îndeplinesc acum din plin condi-  tiile privind: populatia, forta economicå, scoli, nivel  edilitar, servicii s.a. In cauzå se aflå Voluntari, cu  60.000 de locuitori, Bragadiru, Popesti Leordeni,  Snagov, Pantelimon. De fapt, într-o perspectivå nu  prea îndepårtatå si alte comune din apropierea  Capitalei – Cernica, Mogosoaia, Tunari, Chitila, Domnesti, Mågurele s.a. – vor fi stimulate si orientate spre  o dezvoltare de tip urban. Cred cå în urmåtorii 10-15  ani aceste comune vor deveni „oråsele satelit“ în jurul  Bucurestiului. Apoi, avem programe, cu finantare  externå, pentru introducerea de apå curentå la  Snagov, Bragadiru, Jilava, Voluntari. Vrem så  finalizåm toate blocurile si locuintele råmase  neterminate din ’89 si så oferim aceste locuinte  tinerilor sau så le vindem. Avem un amplu program  de ecologizare, în care sunt implicate toate primåriile  din jurul Capitalei. Intentionåm ca în anumite zone så  realizåm gropi ecologice comune pentru 2-4 localitåti.  Concomitent am declansat un amplu program de  educare a cetåtenilor din comune, pentru a-i  determina så fie gospodari si så nu mai arunce  gunoiul unde vor. Vå asigur cå în curând nu veti mai  vedea mormane de gunoi nici la intrarea în comuna  Cernica, nici în alte comune, pentru cå acolo unde  oamenii nu vor întelege så fie civilizati, îi vom obliga,  prin sanctiuni. Dacå vrem så intråm în Europa,  oamenii fiecårei comune, fiecårui sat trebuie så  înteleagå cå este dator så învete måcar atât la început:  så nu arunce gunoiul unde îi vine lui si så facå curat  în fata curtii sale. Celelalte lucruri vin dupå aceea.  Stiti cum a procedat primarul din Chiajna? A fåcut  contract cu RASUB pentru ridicarea gunoiului de douå  ori pe såptåmânå. Cetåtenilor care nu s-au conformat  si nu si-au asigurat pubelele sau au continuat så  arunce gunoiul în capåtul satului, nu li se elibereazå  nici un fel de act la primårie. Asa a hotårât consiliul  local si azi, Chiajna este, cred, cea mai curatå comunå  din judetul Ilfov.
Vom avea drumuri mai bune în judetul  Ilfov? Ce noutåti ne puteti oferi în  aceastå privintå?
– Va continua programul de modernizare a  drumurilor judetene si comunale. Numai în acest an  au fost modernizati sau reparati aproape 200 km de  astfel de drumuri. Vom continua så modernizåm  actuala sosea de centurå si vom asigura o reorganizare  a traficului în intersectiile de pe aceastå cale,  asa cum am fåcut la pasajul stefånesti. Se lucreazå  la douå proiecte foarte importante, iar lucrårile,  realizate de Ministerul Transporturilor si Lucrårilor  Publice, sunt incepute din 2003. Este vorba de noua sosea  de centurå a Bucurestiului, care va fi proiectatå prin  zona Ciorogârla, Chiajna, Chitila, Mogosoaia, Buftea,  Corbeanca, Balotesti, Tunari, stefånesti, Afumati,  Brånesti, Cernica etc. De asemenea, vor demara  lucrårile la autostrada Bucuresti-Brasov, care va porni  din zona Voluntari spre Moara Vlåsiei, Snagov, Gruiu,  Lipia s.a.
– Domnule presedinte, în seria de interviuri pe care le realizeazå  „Adevårul economic“ punem cu insistentå o întrebare simplå: Cine  conduce, de fapt, judetul? Orgoliile si ambitiile fac în unele judete ca între Consiliul judetean si Prefecturå så  existe neîntelegeri, uneori acutizate. Asadar, cine conduce judetul, Consiliul judetean sau Prefectura?
– Nimic mai simplu: totul este reglementat prin  lege, extrem de limpede. Nu stim care este situatia în  alte judete, dar, în Ilfov vå spun cu toatå convingerea  cå existå o conlucrare exemplarå între Prefecturå si  Consiliul judetean. Asta poate si pentru cå avem prea  multe lucruri de fåcut. Dar så må întorc la Legea  administratiei publice, care precizeazå cå presedintele  consiliului judetean este seful administratiei  publice, iar prefectul reprezintå guvernul în judet. Nu  existå o ierarhie sau o subordonare. Fiecare are  drumul såu. Esentialå este conlucrarea si consultarea  cu prefectul, zi de zi dacå e cazul. Cåutåm cele mai  bune solutii în chestiuni mai complicate. Eu sunt ales  în aceastå functie, prefectul este numit. Poate cå n-ar  fi råu dacå s-ar ajunge la acea maturitate în care  prefectul så nu fie colorat politic, ci så fie functionar  public. Sigur ar avea de câstigat cetåtenii, iar prefectii  capabili ar råmâne în functie, indiferent de schimbarea  politicii. N-ar fi råu.
Adevarul Economic – Viorel SÅLÅGEAN

CHIAJNA: «Vom fi ce-am fost si mai mult decat atat!»-Convorbiri cu prof. Cristian Degeratu

Serialul realizat in urma convorbirilor cu profesorul de istorie Cristian Degeratu a ajuns la final. Ul­time concluzii care reliefea­za, pe bazele unui trecut bogat in fapte si impliniri atat spirituale cat si mate­riale, configurarea unui des­tin comunitar in continua prefacere, in continuu progres.

Zona fertila, amplasare strategica 

In jurul Bucurestiului conditiile de viata au fost extrem de prielnice. O data apa curgatoare a Dambovitei, binefacatoare ca de fapt si apa Colentinei, care ofereau lunci extrem de fertile de-a lungul lor, terasa Dam­bovitei, foarte înalta care permitea supravegherea plus pozitia strate­gica deosebita avand o raza mare de observare din partea vestica pana in partea estica a orasului cu o per­spectiva absoluta. Astfel, de aici, in anumite zile senine se puteau vedea cu claritate Muntii Bucegi, chiar Var­ful Omu, si Carpatii de curbura. Nu este astfel de mirare ca zona a fost locuita din antichitate. Si astazi pamantul Chiajnei po­sedand o zestre arheologica destul de bogata alaturi de satele inconju­ratoare, Giulesti, Rosu, Militari, zona Boja. Primul sat mentionat la 29 apri­lie 1453, chiar inainte de mentio­narea Bucurestiului la 20 septem­brie 1459 in timpul lui Vlad Tepes, este satul Dragomirestii de Dambovita. In 1492 este atestat satul Gro­zavesti, satul Magurele pe la 1510, in timpul lui Vlad cel Tanar Voievod; avem satul Giulesti in timpul lui Mircea Ciobanu, la 1548; satul Rosu men­tionat la 30 aprilie 1586, cand un anume Neagu din Rosu vinde o parte din mosia sa lui  Dan Vistierul. In aceasta perioada au loc mari epidemii de ciuma, holera, tifos exantematic, consemnate in izvoare si care au decimat populatia Bucurestiului.

Incendiul din 1787 la Palatul Cotroceni determini stabilirea primelor familii de bulgari în Chiajna

Asezarea populatiei bulgare s-a produs in conditii diverse. Fie ca dom­nitorii romani, incepand cu Vlad Tepes, au transferat populatii crestine la nord de Dunare, fie ca bulgarii au fost adusi in calitate de priceputi agri­cultori pentru aprovizionarea Capitalei, fie ca a trebuit sa umple acest vid de populatie creat in urma marilor epidemii care au bantuit Bucurestiul. Cam in acest context se incadrea­za si populatia satului Chiajna. Ala­turi si ea de alte asezari pe care le-as mentiona in jurul Bucurestiului. Este vorba de Popesti, Bragadiru, Dragomiresti, Domnesti, aproape buna -parte din zona sud-vestica a Bucu­restiului si poate chiar din cea estica, mai putin din cea nordica. Stim ca in anul 1787, la 29 oc­tombrie, la palatul Cotroceni a avut loc un incendiu. In preajma palatu­lui domnesc vietuia o colonie bulgara care a fost acuzata pentru produce­rea lui. S-au creat presiuni, intimidare, prilej cu care aceasta populatie a cautat un loc mai sigur pentru a se stabili. Si mergand pe malul Dam­bovitei s-au orientat in zona Chiaj­nei. Asa cel putin spune traditia locala. Pe malul drept au gasit aceasta po­zitie extrem de favorabila a satului Chiajna si ei au venit aici in doua valuri. Primul val in care s-au ase­zat aici cam 7-8 familii printre ca­re: Gheorghe Covacu, Stefan Cristea, Constantin Hagiu, Tudor Buftea, Du­mitru Catlagiu, pe toti acestia ii ga­sim întradevar langa terasa Dambo­vitei, in partea de nord a satului. Mai tarziu, in 1806 a venit un al doi­lea val format din zece familii din Craclane, de la sud de Dunare: Tudor Uzum, Donciu Aramaza, Penciu si Iancu Cutar, Iancu Degeratu, stramosul meu, Tudor Simirigiu, Gheorghe Popazu, Gheorghe Baraitaru. Toti acestia s-au asezat in partea de sud a satului. Cu ocazia acestei colonizari s-au stabilit populatii bulgaresti si in alte sate precum Dudu, Rosu, Giulesti, Domnesti, Ciorogarla, Dragomiresti si împreuna vor contribui la prospe­ritatea asezarilor lor. Au ctitorit bise­rici, asezari stabile.

Ctitori de biserici din piatra

Au ridicat biserica Chiajnei care dateaza din 1831, zidita din piatra, constructie care se vede si acum. Biserica din Dudu este construita din 1827, cea din Rosu pe la 1829, biserici care rezista si astazi timp de aproape 200 de ani. In pisaniile acestor biserici se mentioneaza ca au fost construite de populatii de bulgari pe locul unor stravechi biserici de lemn. De-acum incolo, dupa 1831, viata comunitatii devine mult mai activa, mult mai organizata, mai temeinica, pamantul favorabil, existenta padu­rilor, existenta apei, solul extrem de fertil au determinat prosperitatea comunei, populatia ocupandu-se de re­gula cu cresterea animalelor, agricul­tura, gradinaritul si mai ales, profi­tand de drumurile comerciale, cu negotul, ceea ce i-a îmbogatit pe lo­calnici, acestia devenind mari pro­prietari de pamant cu proprietati pe care le fructifica si astazi. Astfel, pros­peritatea lor s-a perpetuat si a sporit in timp astfel ca au reusit sa ocupe, prin proprietatiile detinute, o zona cu­prinsa intre palatul Cotroceni si Cio­rogarla si de la Domnesti pana la Chitila deci o suprafata de 1780 ha.

Eroi ai neamului

Barbatii din Chiajna au participat la evenimetele care s-au petrecut in Bucuresti legate de Revolutia de la 1848, de Unirea din 1859. Posed un act prin care bunicii mei au fost împroprietariti cu pamant de insusi domnitorul Ioan Cuza la 1864, in func­tie de numarul de animale, potrivit modului in care se facea improprie­tarire la momentul acela. In spate­le meu, in cadrul coltului muzeistic avem un certificat cu numele a patru locuitori din Chiajna care si-au dat viata in razboiul din 1877. Sunt multe diplome de participare a lor la razboaiele balcanice din 1912-1913.

Manuc Bei – un mosier tradator de tara

Intre anii 1806-1812, in timpul razboaielor dintre Turcia si Rusia, in aceasta zona a avut mosii si Manuc Bei. El a particpat la perfectarea tra­tatului de pace din 1812 cand a prezentat Rusiei harti false pe baza carora ne-a fost rapita Basarabia prima oara. El va fugi apoi din tara si izvoarele mentioneaza nu mai putin de 25 de mosii la Pasarea, la Predeal, la Dragomirestii de Sus, la Giulesti si Chiajna. Trebuie spus ca in 1899, Marele Dictionar Geografic al Romaniei da pentru Chiajna, Dudu, Giulesti si Rudeni o populatie de 2313 locuitori si o suprafata de aproape 3000 ha. Printre acestia si o serie de boieri cu averi mari. Spre exem­plu, Seminarul lui Nifon Mitropolitul detinea mosii aici precum si boier Misir sau Elena Izvoranu.

De asemenea, localnicii au par­ticipat, ca de fapt toata populatia Romanieri, la razboiul din 1916, nu­mele lor fiind inscriptionate pe mo­numentul din centrul satului. Dupa 1870, viata comunei ia un alt par­curs odata cu inceperea procesu­lui de industrializare a Bucurestiu­lui. Multi au lucrat la de Atelierele CFR Grivita si strabateau distante foarte mari in cursul zilei pentru a ajunge la locul de munca si a asigura traiul familiilor lor. Trebuie mentio­nat ca locuitorii erau docili, linistiti, muncitori, seriosi, cu dragoste fata de copiii lor.

Prosperitatea actuala, rodul stradaniei stramosilor

lata ca rodul efortului depus de stramosi are drept consecinta pros­peritatea comunei de astazi a carei inflorire este de-a dreptul extraor­dinara. Pozitia sa strategica, la in­tersectie de drumuri importante de­termina ca fiecare metru de pamant sa poata fi valorificat la maxim. Atat agricol, dar mai ales industrial, in do­meniul imobiliar, astfel ca in momen­tul de fata venitul anual al Chiajnei se ridica la 250 de miliarde. Este o suma pe care putine comune din tara o realizeaza, iar perspectiva este înca foarte, foarte mare.

Spirit si cultura

Atunci cand scoala a inceput sa aiba un colectiv de profesori foarte buni, nu au intarziat sa apara si rezultate in privinta ridicarii nivelu­lui intelectual al comunitatii. In comu­na s-au stabilit astfel personalitati venite din alte parti ale tarii. Aces­tia, in colaborare cu populatia locala care i-a inteles in mod deplin s-au angajat pentru aprinderea facliei culturale. Este vorba de prof. Dincusor Stefanescu, om de o cultura deosebita, este vorba de preotul Costin, o figura de referinta, este vorba de dl. Nicolae Sitaru, fostul director al scolii, de dl. Stefanescu care a fost director al scolii din Chiajna si ulte­rior al la Liceul I. L. Caragiale. Un corp profesoral de exceptie care incepand din 1955 au schimbat total fata co­munei initiind traditii de învatamant, spiritualitate si cultura care a adus si aduce Chiajnei noi valuri de inte­lectuali.

 

Prof. C. Degeratu ne descrie cu acest prilej una din morile de care si astazi bucurestenii mai varstnici isi aduc aminte,”Moara lui Vintilescu”

 

„Pentru a nu se creea gol in aprovizio­narea cu grane a capitalei, intre 1805-1810 s-au ridicat 44 de mori pe Dambovita. Initial au fost construite mori cu apa, dar acestea fiind deficitare iarna cand ingheta apa, s-a trecut la mori cu cai. Tatal unchiului meu a fost proprietarul unea dintre cele mai mari mori din Bucuresti, construita la podul de la Dambovita, mergand spre gara Chiajna. Era «Moara lui Vintilescu», o moara cu cinci etaje, cu motoare puternice, era o realizare mareata a vremii. O constructie de capacitate mare, macina sute de tone de cereale zilnic si avea un racord la calea ferata. Era una dintre cele mai reprezentative mori, comparabila cu vestita moara Herdan. Nu valorifica numai granele din zona ci din toata tara, avand o productie extraordinar de mare. A fost si ea nationalizata… In vara lui ’67, cand eu mergeam cu bicicleta la bunica s-a starnit o furtuna din senin, de o furie extraordinara si a luat acoperisul morii si l-a aruncat in garla! De atunci au ciuntit moara, bucata cu bucata, pana a ramas doar temelia. Era o moara de mari proportii si nu-ti venea sa crezi ca cineva ar fi avut bani si posibilitati la vremea aceea pentru a ridica o asemenea con­structie. si ce-ar fi insemnat daca societatea romaneasca ar fi putut con­tinua sa exploateze ceea ce acumulase la vremea respectiva. Pe cati nu i-am fi lasat de caruta…”

Interviu cu comandantul Postului de Jandarmi din comuna Chiajna

 

     – Domnule Comandant, cum evolueaza situatia privind linistea si ordinea publica în satul Rosu?
Situatia apreciem ca este foarte buna (90%). Ramâne de vazut cum va evolua în urma mutarii locatiei Postului de Jandarmi lânga scoala dumneavoastra, deoarece din informatiile pe care le avem anumite persoane care locuiesc în zona vor trebui sa respecte linistea si ordinea publica mai mult decât au facut-o pâna acum.
– Domnule Comandant, credeti ca un comportament civilizat si o scadere a infractionalitatii într-o localitate reflecta educatia primita în scoala?
Obligatoriu! Si nu numai educatia primita în scoala! Cea din familie conteaza mai mult. În familie se formeaza comportamentul viitorilor cetateni. Ce vad la mama si la tata fac si copiii. Scoala poate însa conduce la învatarea constienta a normelor de conduita civilizata.
– Pornind de la afirmatia Dumneavoastra, credeti ca vecinatatea Postului de Jandarmi Chiajna cu sediul scolii noastre impune copiilor respect fata de lege si de autoritate?
Fara îndoiala! Aceasta apropiere le va oferi în primul rând un model de disciplina. Dar daca familiile nu se ocupa de copii, tot degeaba! Profit de acest prilej pentru a le reaminti cetatenilor comunei ca se pot adresa oricând angajatilor Postului de Jandarmi în orice problema privitoare la respectarea linistii si ordinii publice.
– Domnule Comandant, va multumim pentru interviu!
Revista Pas cu Pas – Scoala Nr. 2 Chiajna