Chiajna – o asezare rurala care prefateaza reintrarea Romaniei in Europa

Cronica Romana – Luni, 20 Iunie 2005

Tiberiu Stama

In periplurile mele prin tara s-a aflat si o asezare rurala situata doar la doi pasi de Capitala – comuna Chiajna, este una din asezarile judetului Ilfov pe care am revazut-o dupa mai bine de doua decenii. N-am recunoscut-o! Ulitelor de pamant sau cel mult pietruit le-a luat locul benzi de asfalt care te fac sa nu simti de fel trecerea din Marele Oras intr-o doar aparenta asezare comunala. La drept vorbind, Chiajna nu mai este o asemenea asezare, ci tinde sa devina, pe zi ce trece, fie unul din orasele ilfovene, fie – cum si-ar dori unii – un cartier la marginea Bucurestiului, mai exact o extindere a Sectorului 6. Cu care de fapt incepe sa se si confunde…
S-a construit mult la Chiajna, in cele doua decenii care au trecut de la ultimul meu popas pe aceste meleaguri. S-a construit sistematic si mai ales cu gust. Latura estetica a constructiilor se evidentiaza nu numai prin ceea ce au infaptuit tot mai multi locuitori ai acestei asezari, in folosul strict al lor, ci si prin asezamintele cultural-sociale, tot mai numeroase. Aproape al nu exista strada – notiunea de ulita a disparut literalmente – care sa nu gazduiasca o asemenea constructie in folosul tuturor, al celor peste 15.000 de suflete care traiesc, muncesc si se bucura la Chiajna de conditii de viata net deosebite de ceea ce inca nu intalnim mai peste tot in tara. La sate si din pacate si la orase.
Primaria – O.K.!
Ca om de sport m-a impresionat placut in mod deosebit ceea ce s-a realizat si este doar un inceput! In domeniul infrumusetarii vietii celor din Chiajna prin grija pentru generatiile tinere. Pentru copii si elevi. Si unii si altii avand la dispozitie mijloace de practicare a exercitiilor fizice, inca de la cea mai frageda varsta. Imaginati-va ca pe langa scolile generale din Chiajna precum si la grupul scolar fiinteaza si gradinite. Cu alte cuvinte mogaldetelor de 3-4 ani, care isi fac intrarea in invatamantul prescolar li se ofera prilejul de a ramane in retea pana in anii maturitatii. Alaturi de familie, scoala ii formeaza si ii modeleaza pentru viata, intr-o maniera cu totul deosebita, in raport cu ceea ce am intalnit in alte asezari rurale. De la clase spatioase, ultramoderne, dotate cu aparatura de ultima generatie la – atentie! – sali si terenuri de sport cum si-ar dorit toti copiii si elevii din Romania. Da, terenuri si sali de sport care semnifica o preocupare speciala pentru dezvoltarea armoniasa a tinerelor vlastare din Chiajna. O preocupare ce apartine, in primul rand, celor doi fii ai asezarii, primarul Mircea Minea si viceprimarul Viorel Trifu. Amandoi oameni de sport. Dar, in prima tinerete, adversari. Minea era titular la lotul fotbalistilor din Ghencea, Trifu se apropiase trup si suflet de cei din Parcul cu Platani. Este cunoscuta indeobste rivalitatea dintre Steaua si Progresul, aproape la fel de acerba precum cea dintre Steaua si Rapid sau Steaua si Dinamo… Treptat, insa orgoliile fotbalistice ale celor doi fii ai Chiajnei s-au estompat pana la totala disparitie. Acum sunt ca doi frati buni, de la aceeasi mama, pusi pe treaba, hotarati sa faca din Chiajna – cum mi-au si marturisit – un fel de portdrapel al tarii in Europa. O asezare rurala care sa prefateze reintrarea Romaniei pe continetul nostru.
Prin sport, o asemenea ambitie a si prins contur. Salile precum si terenurile de sport sunt o marturie. Celor deja existente li se vor adauga altele, foarte curand. Pe langa grupul scolar, o sala de sport de 20 x 12 m a carei constructie va demara chiar in aceasta toamna. La nivelul comunei, o alta sala, polivalenta, de dimensiunea – atentie – polivalentei bucurestene! Structura de baza a si fost ridicata, urmeaza plafoanele, suita de constructii – anexa, un minihotel, un minirestaurant, spatii de refacere, o sauna etc, etc. Iar langa sala polivalenta, un stadion cu o capacitate de pana la 2.000 de locuri. O parte din tribune exista deja, terenul poate fi folosit si acum. Un teren “ridicat”, inaltat cu 2 metri si drenat in mod special spre a nu avea de suferit de pe urma unor ploi mai consistente. Iar dincolo de stadion – o alta supriza de aceleasi proportii; pe lacul Morilor se practica de pe acum yachtingul! Nu, nu este nici o exagerare. La Chiajna fiinteaza unica sectie de yachting din tara la nivelul invatamantului. Cu ambarcatiuni primite din dotare de la federatia de specialitate, dar si cu altele procurate din fonduri aigurate de primarie. Tot pe lacul Morilor si-ar dori sa-si aduca echipajele de canotaj si kaiac/canoe si elevii de la Clubul Sportiv Scolar Triumf. Unele tratative ar putea sa prinda viata inca in acest an, de vreme ce sectiile nautice ale “Triumfului” se confrunta cu unele greutati, dupa ce nu mai pot folosi integral, lacul Herastrau, fiind nevoiti sa faca un transbordaj pana la Branesti.
Pedagogi iscusiti
De buna seama nu yachtingul – avandu-l ca mentaor pe prof. Alex. Mihaita – este disciplina sportiva predilect indragita de catre tineretul din Chiajna. Astfel, la grupul scolar din localitate, profesorii pregatesc viitori voinici, luptatori de greco-romane, dar si tineri judoka, la “clasa” prof. Marian Stan, fotbalisti la “clasa” prof. Robert Naghi si pugilisti, la “clasa” prof. Ion Hodosan si prof. M. Dorobantu. Prin mana lor de artizani cu har, dar si pedagogi iscusiti au trecut deja o serie de elevi care au onorat culorile clubului sportiv din Chiajna – Concordia. Intre ei Valeriu Radu si Dan Giurascu – judo, Florin si Marius Ivanciuc – fotbal, Daniel Petrem, Andrei Matei, Alex, Nistor si George Dumitru – box, Petruta Tranca si Elena Ichim – yachting. Fireste ca sunt mult mai multi, de ordinul zecilor cei care aspira la performanta. Dupa pregatirea in scoala, ei isi continua ucenicia sportiva in cadrul unor cluburi speciale; luptatorii si cei de la judo la Clubul Sportiv Scolar 4 (exista un parteneriat adecvat care functioneaza ireprosabil), iar pugilistii la Dinamo. Doar fotbalistii deocamdata isi forjeaza calitatile la “Concordia” in perspectiva, echipa din Chiajna sa faca treptat pasul cel mare catre esaloanele superioare ale celui mai indragit sport, adica peste Promotie, Onoare si Divizia C in care asezarea ilfoveaza a mai fost prezenta. O asemenea perspectiva o intrevad si cei doi… adversari de ieri, Mircea Minea si Viorel Trifu, dar care acum, in calitate de fruntasi ai Chiajnei – cum am semnalat – se comporta ca doi frati adevarati. Orgoliile le-au lasat deoparte si de asemenea culorile politice. Important pentru ei este ca la Chiajna totul sa inspire optimism si incredere in viitor. Si nu numai prin intermediul sportului, ci si altor laturi ale vietii sociale. Prin invatamant, despre care profesoara de matematica, Gabriela Ilisie (o aliata fidela a sportului), directoarea Grupului Scolar “Doamna Chiajna”, afirma cu toata convingerea ca a ajuns la asemenea cote de exigenta incat se poate compara aproape cu tot ce exista similare nu numai in tara ci si peste hotare. De asemenea, prin sanatate, reteaua de institutii specializate aflandu-se si ea intr-o continua reasezare, imbunatatire si perfectionare.
Totul la Chiajna reprezinta o confortabila certitudine, reusindu-se sa fie onorate neincetat exigentele si pentru ca oamenii nefiind incoltiti de rutina si de plictis, manifestand o repulsie naturala fata de un orizont cenusiu, si-au unit energiile spre binele asezarii, chivernisind cu intelepciune fiecare banut. Chiar daca avutia a sporit in mod spectaculos, de la cateva miliarde de lei la cateva sute de miliarde, banii sunt dramuiti cu prudenta unui zgarcit si cu luciditatea unui savant. Si ar mai fi ceva, ceea ce se evidentiaza tot mai rar astazi: nu prea ai sa intalnesti intre factorii responsabili aliante ipocrite si nici lovituri sub centura. Ceea ce, intr-un fel, explica totul…