Chiajna este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Chiajna (reședința), Dudu și Roșu. În Comuna Chiajna circula Linile de Autobuz Regionale operate de STB : R430, R434

Așezare

Situată în partea de nord-vest a municipiului București, în continuarea cartierului Militari, comuna Chiajna s-a dezvoltat pe malul drept al râului Dâmbovița. Este străbătută de șoseaua de centură a municipiului București, iar autostrada București–Pitești începe pe teritoriul ei. Satele comunei sunt însă deservite de șoseaua județeană DJ601A, care duce înspre est la București (cartierul Militari), și spre nord-vest la Dragomirești-Vale și mai departe în județul Giurgiu la Joița și în județul Dâmbovița la Brezoaele, Slobozia Moară (DN7), terminându-se în DN71 la Răcari.

Prin comună trece calea ferată de centură a Bucureștiului, segmentul fiind tranzitat de trenurile ce circulă între București și Videle (cu destinația Craiova sau Giurgiu).

Istorie

Conform site-ului primăriei comunei, denumirea comunei ar putea veni de la doamna Chiajna, soția vornicului Cernica-Știrbeiu, proprietarul moșiei pe care s-au stabilit primii cetățeni. Aceștia ar fi venit, conform tradiției orale, cândva în secolul al XVIII-lea, din Imperiul Otoman, o parte din Cernavodă și o parte din Stricleni (un sat din Bulgaria). Prima atestare documentară a satului Chiajna există din 1787, când se menționează în relație cu arderea palatului lui Constantin Ipsilanti de pe moșia Cotroceanca.

Monumente istorice

Patru obiective din comuna Chiajna sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două sunt clasificate drept situri arheologice — așezarea din Epoca Bronzului (cultura Glina) de la Roșu, aflată pe malul drept al Dâmboviței, în colțul pădurii; și situl de la Chiajna, de pe malul înalt al Dâmboviței, între conac și cimitir, cuprinzând: o așezare neolitică, una din Epoca Bronzului (cultura Tei), una geto-dacică, una din secolul al VI-lea e.n. și una medievală din secolele al XVI-lea–al XVII-lea.

Politică și administrație

Comuna  este administrată de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Mircea Minea, de la Partidul Alianța Liberalilor și Democraților, a fost ales în 1996.

PRIMĂRIA CHIAJNA

Adresa: Păcii, nr. 75
Localitate: Chiajna
Judet: Ilfov
Ţara: Romania
Cod postal: 077040
Telefon: 021-4361122, 4360067
Fax: 021-4361144

Prezentarea localitatii
Persoane din institutie:

Primar: Minea Mircea
Viceprimar: Ofițeru Ștefan Laurențiu
Secretar: Nae Ionel Florin
Contabil: Ispas Liliana Mihaela

Suprafata: 1651 ha
Intravilan: 1632 ha
Extravilan: 19 ha
Populatie: 14300
Gospodarii: 4500
Nr. locuinte: 4900
Nr. gradinite: 2
Nr. scoli: 2
Nr. licee: 1

Asezarea geografica:Data precisă a întemeierii satului Chiajna şi actuala denumire a comunei nu sunt cunoscute, dar se ştie că în anul 1787 când a ars palatul lui Constantin Vodă Epsilanti, de pe moşia Cotroceancă, satul Chiajna era deja înjghebat.
Din cronica orală şi din cele povestite de unii bătrâni ai satului, aflăm că începuturile sunt legate de cele 17 familii, 7 din care Cernavodă şi 10 din satul Strecleni, care au fost aduse de către împărăteasa Ecaterina al II-lea, a Rusiei şi aşezate pe moşia Boja. Se presupune că cernavodenii au fost strămutaţi mai întâi, întrucât ei au ocupat terenul din partea apei, fiind mai fertil.

Chiajna (Doamna) f. fiica lui Petru Rareș și soția lui Mircea Ciobanul, după a cărui moarte (1560) fu alungată peste Dunăre împreună cu fiul ei, Petru Șchiopul. Femeie diplomată și isteață, amică cu Sultana Validea; ea reuși cu bani a reda tronul fiilor săi Petru și Alexandru.

CHIAJNA, slav., feminin de la cnez; echivalențe: Doamna, Despina, Dukina, Afendia, etc.

1. Cneaghina subst. vechi, titlul soției unui boier; luat ca prenume, (Drăg); – j-sa (Sd XI 271); cu afer. Neghina f. (17 A I 85).

2. Cneajna (Pom; Cat; Drăg); Cneajna-Maria, fiica lui Ștefan cel Mare (C Ștef), n. luat aici ca epitet în sens de „principesă” „domniță”; vorniceasa (17 B IV 434); – j-ța (16 B VI.

3. Chineja, zisă și Cneaja (Dm 332; Tec II); Chineja s-a explicat de E. Petrovici ca adjectiv posesiv slav < knez (Studii lingv. IV 66); Chineja f. (Tec II); – s. (C Ștef); Chineaja sora pitarului Isaia (A Gen I 67); ca n. de fam. – D-tru, mold., 1705 (Sd VII 298).