”Când eram mică, m-au dus la handbal, dar fugeam mereu de la antrenamente şi jucam fotbal de stradă cu băieţii. Dacă nu am reuşit să îi conving pe părinţii mei să mă lase să joc fotbal, pentru că, după părerea lor, era un sport mai mult pentru băieţi. M-am decis să devin jurnalist şi tot în lumea fotbalului am ajuns. Viaţa mea… cum să o descriu? Niciodată perfectă, am avut şi experienţe rele care m-au ajutat să devin femeia de astăzi, am avut şi experienţe bune care le-au şters pe cele rele”, spune, într-o română impecabilă, franţuzoaica Laurette Loredana Nogo, soţia jucătorului Salif Nogo şi agentul care a parafat transferul lui Patrick Ekeng la Dinamo, dar şi venirea lui Jordan Mustoe, în această vară.

Laurette Nogo (30 de ani) este stabilită de peste şase ani, de când avea 24 de ani, în România, dar a început să aibă drumuri prin ”spaţiul carpato-danubiano-pontic” încă din urmă cu 11 ani. Cu o bunică de origine română, mai precis, cu străbunici din zona Drobetei Turnu-Severin, Loredana are şi o naşă româncă şi, astfel, deşi a crescut în Franţa, se descurcă inclusiv ca jurnalist în ţara noastră. În Hexagon, a lucrat de la 18 ani la o agenţie de turism, iar, ulterior, a ajuns să lucreze în presa din Belgia. Şi aici şi-a întâlnit actualul soţ.

Pe Salif l-a cunoscut în avion, iar acum se ”bat” pentru jucători

Un zbor spre Belgia a făcut ca Loredana să îl întâlnească pe Salif Nogo. ”Ne-am cunoscut cu mult înainte să vin în România, în avion. El mergea în Belgia să îşi vadă familia, eu pentru job. Ne-am schimbat numerele de telefon şi după câteva zile m-a invitat la cină, era chiar înainte de zborul meu înapoi. Am continuat să ne vedem şi totul a devenit mai mult decât doar o simpla relaţie”, spune impresara pentru ProSport.

Salif Nogo a jucat în România la cluburi precum Oţelul Galaţi, Jiul Petroşani, Poli Iaşi, Astra Ploieşti, Metalul Reşiţa, CSM Sighetu Marmaţiei, Luceafărul Oradea sau Cetate Deva, iar acum evoluează în ligi inferioare în judeţul Bihor.

La început, Laurette Loredana nu ştia că bărbatul pe care îl cunoscuse în avion şi care îi atrăsese atenţia e fotbalist. ”Nu am ştiut că joacă fotbal până în momentul în care am decis să mă mut cu el, şi cred că atunci a fost şi prima noastră ceartă serioasă. I-a fost frică să îmi spună, ştia că nu aş fi fost de acord să fiu cu el, dar am trecut peste datorită sentimentelor”, spune Loredana.

Iar dacă atunci a fost prima ceartă, ea şi Salif sunt, acum, concurenţi direcţi în impresariat jucători. ”Ne concurăm unul pe celălat, în sensul bun, mă refer. Câteodată e chiar amuzant, mai ales când contactam aceiaşi jucători. Sunt mulţi jucători în lume, nu putem tot timpul să ne spunem unul celuilat cu cine luăm legătura. Chiar e amuzant să îmi fie şi soţ, şi adversar de multe ori la transferuri”, continuă doamna Nogo.


Salif Nogo şi Lorette Loredana Nogo

Licenţa cu Petrolul, primul job în presă şi începutul impresariatului

Cu Salif Nogo, Laurette a ajuns să locuiască în România, la Ploieşti. De altfel, tânăra venită din Franţa şi-a şi făcut lucrarea de licenţă cu studiu de caz despre echipa Petrolul Ploieşti, de dinainte de ”reînfiinţare”. Însă a fost un studiu de caz de la distanţă, deoarece cum se muta soţul fotbalist, aşa se muta şi consoarta. Şi din jurul Bucureştiului a ajuns la Reşiţa. În Banatul montan, Laurette a început să lucreze ca reporter TV pe domeniul sport la Banat TV, una dintre televiziunile locale din Caraş-Severin. În acea perioadă, pentru că Metalul Reşiţa juca în Liga a 2-a, venea des şi la Timişoara, unde ACS Poli juca în Liga 1.

Tot pe atunci, a cunoscut şi un impresar care i-a propus să se ocupe şi ea de reprezentarea jucătorilor. ”În 2013 am fost la un interviu pentru televiziunea RTC Télé Liege, din Belgia, iar în aceeaşi perioadă au fost două meciuri amicale pe care le-a avut fostul jucător al Petrolului, Jeremy Bokila, la echipa naţională. Fiind în stagiu de formare ca jurnalist cu Banat TV, mi-au zis ca aş putea merge la meciuri dacă tot sunt în zona pentru interviuri. Acolo am cunoscut un fost fotbalist care se ocupa cu transferurile jucătorilor.

Mi-a vorbit despre faptul că sigur am contacte bune în Romania la cluburi şi am putea colabora în privinţa jucătorilor. Mi s-a părut o idee bună, o nouă încercare pe plan profesional, care părea una plăcută şi interesantă, mai ales că îmi plăcea tot ce avea legătură cu fotbalul. Am păstrat legătura şi mi-a dat o listă cu jucători pe care să îi propun la cluburi. Pe plan profesional nu a contat foarte mult faptul că Salif e jucător de fotbal, pentru că m-am implicat singură în această lume, să zic aşa. E adevărat că el este mult mai cunoscut, dar nu consider că datorită lui şi a faptului că a jucat fotbal sunt astăzi agent. Contactele în fotbal le-am obţinut ca reporter”, povesteşte Laurette Loredana Nogo începutul ei în impresariat jucători.

Rana care refuză să se închidă: transferul şi decesul lui Patrick Ekeng

Agentul care a dus-o în lumea impresariatului i-a dat ca primă ”sarcină” mutarea lui Patrick Ekeng la Dinamo. De altfel, Loredana Nogo consideră acel transfer cel mai special de când intermediază mutările de jucători.

”Cariera mea de agent a început în momentul transferului lui Patrick la Dinamo. Toate transferurile sunt reuşite în felul lor. Toţi jucătorii pe care îi reprezint sunt importanţi. Prefer să nu fac diferenţa dintre un transfer reuşit şi unul nereuşit, pentru că jucătorii nu au aceleaşi calităţi, nu joacă aceleaşi posturi, sunt toţi talentaţi, dar într-un mod diferit. Dar aş putea spune că transferul lui Patrick e cel mai reuşit, pentru că a fost primul din cariera mea. După transferul lui am decis să continui şi aşa am ajuns să fiu reprezentata agenţiei de impresariat unde unchiul meu este preşedinte, în USA”, mărturiseşte Loredana.

Din păcate, mândria primului transfer şi a pozelor de la semnare, când a surprins toate cunoştinţele, s-a transformat, ulterior, într-o tragedie. După ce Ekeng a venit la Dinamo în ianuarie 2016, în 6 mai 2016 fotbalistul a decedat pe teren, la meciul cu Viitorul.

Laurette se mutase, între timp, la Oradea. În momentul tragicului eveniment era la un meci de baschet. ”Un subiect care încă mă afectează… Pentru că relaţia mea cu jucătorii mei nu este doar una profesională, îmi sunt ca prietenii, fraţii… într-un cuvânt, familie. De la început am fost apropiată de Patrick şi de soţia lui… Că veni vorba de început, am trecut prin multe să îl semnez pe Patrick la Dinamo. Fel şi fel de agenţi care erau la mijloc, dar am insistat până în ultimul moment, pentru că am avut încredere în el ca jucător, am ştiut ce poate. Vorbeam mereu după fiecare antrenament, fiecare meci… În seara meciului, eram la conferinţa de presă după meciul de baschet al echipei CSM Oradea.

Un prieten apropiat m-a sunat şi m-a luat foarte tare "Ce faci? Ce se întâmplă cu Patrick?", eu i-am zis că sunt la conferinţă şi nu pot vorbi, după care el îmi zice <<Eşti la conferinţă şi Patrick moare pe teren!>>… mereu îmi voi aminti acea noapte, a fost un şoc. Am început să sun pe toată lumea, am mers acasă, iar Salif era în faţa televizorului, privind ce se întâmpla. Nu a vrut să îmi spună nimic, pentru că ştie cum sunt şi nu pot face faţă la aşa momente. Am vorbit şi eu şi Salif cu el înainte de meci”, rememorează, afectată, Laurette Loredana Nogo.

"Patrick ar fi trăit astăzi, dacă nu era văzut doar ca un negru"

Un timp, nici nu a mai vrut să audă de transferuri şi de clubul Dinamo. Până iarna aceasta, când l-a adus în "Ştefan cel Mare" pe Jordan Mustoe. ”Nici azi nu înţeleg cum s-a ajuns la aşa ceva. Nu doresc nimănui să treacă prin ceea ce am trecut eu în acea noapte şi timp de un an după moartea lui. M-a afectat foarte mult, personal, dar şi profesional. Şi astăzi, când privesc un meci încă mă urmăresc acele imagini, dacă un jucător cade şi cinci secunde, deja simt că totul revine.

Soţia şi copiii lui mi-au dat putere să nu mă învinovăţesc pentru cele întâmplate, deşi eu ar fi trebuit să o întăresc pe ea. După moartea lui, am încercat să mai fac transferuri, dar în ultimul moment mă retrageam. În România, cu greu m-am convins să mai semnez jucători. Cât despre ceea ce s-a întâmplat, mereu o să am foarte multe de zis, dar câteodată e mai bine să păstrez pentru mine. Patrick ar fi trăit azi, dacă nu era văzut doar ca un negru şi dacă doctorii şi-ar fi luat diplomele pe cunoştinţele meseriei şi nu prin relaţii sau bani. Nu mi-a plăcut cum a fost tratată soţia lui, nu mi-a plăcut cum s-a procedat după moartea lui… Dar Dumnezeu e mereu sus, toţi vor plăti mai devreme sau mai tarziu, iar eu, sincer, pot să aştept acea zi… ”, spune Loredana.


Jordan Mustoe e ultimul transfer din Liga 1 intermediat de Laurette Loredana Nogo

Partea complicată a meseriei de impresar şi misoginismul românilor

De multe ori, Laurette Loredana Nogo îşi exprimă dezamăgirea referitoare la modul de lucru al cluburilor din România pe Facebook. ”Îmi exprim mereu nemulţumirile, pentru ca da, sunt nemulţumită de ceea ce se întâmplă în fotbal şi doar în cel românesc. Dacă nu eşti fiica, soţia unui om important din fotbal sau un fost jucător, nu fac referire la nimeni, e doar un exemplu, care mereu sunt o prioritate, nimeni nu te bagă în seama, iar atunci când o fac sunt mai mult interesaţi personal decât profesional. Al doilea aspect şi cel mai important ar fi faptul că cluburile îmi contactează mereu jucătorii şi de multe ori îmi semnează jucătorii pe la spate. Norocul meu că îmi controlez majoritatea jucătorilor.

E normal să mă deranjeze acest aspect atât de tare încât să nu mă controlez şi să las statusuri răutăcioase sau să am mereu ceva urât de zis la adresa cluburilor. Nu e uşor să îţi petreci zi şi noapte, practic nu poţi avea o viaţă, pentru că eşti blocat în faţa miilor de meciuri la care trebuie să te uiţi, căutând jucători care să corespundă, prin atâţia jucători din toată lumea, şi să te trezeşti că după ce munceşti luni întregi, semnează datorită ţie, fiind propus de tine, dar fără tine”, recunoaşte, sincer, soţia lui Salif Nogo.

Tânăra care va împlini în curând 30 de ani recunoaşte că este mai greu pentru o femeie să fie impresar decât pentru un bărbat. De multe ori, lumea preferă să lucreze chiar cu soţul, Salif. ”Din punctul meu de vedere, nu eşti respectat atât de mult pe cât ar trebui. De multe ori propun jucători, nimeni nu se oboseşte să zică dacă profilul corespunde sau nu, sau dacă au nevoie de timp să analizeze mai bine.

Majoritatea cluburilor preferă să îl contacteze pe Salif, care şi el se ocupă cu transferurile jucătorilor. El e mai cunoscut, pentru că a jucat fotbal aici şi are şi o relaţie apropiată cu cei din conducerea cluburilor”, recunoaşte doamna Nogo.

După ce a trăit în ţări precum Franţa sau Belgia, Loredana spune că femeia în România nu e tratată în mod egal cu bărbatul, indiferent de domeniul de activitate. ”Cred ca da, mai ales când e vorba de fotbal. Dar ei uită ceva, şi femeile joacă fotbal şi o fac foarte bine. Am remarcat totuşi ceva. În România, femeia face cam totul, în general, şi tot ea este cea discriminată. Nu poate fi niciodată o înţelegere, mereu va fi acea concurenţă între femeie şi bărbat, chiar dacă ei ar trebui să se completeze şi sa fie egali. Cred că este o problemă fără rezolvare, dar am fi mai fericiţi dacă am accepta să colaborăm”, consideră impresara, întrebată dacă românii sunt un popor misogin.

„Când pleci dintr-un loc, laşi o parte din tine acolo”

În România, alături de traseul fotbalistic al lui Salif, şi Loredana a locuit în oraşe din regiuni foarte diferite: Ploieşti, Reşiţa şi Oradea, în principal.

Despre toate are cuvinte frumoase. ”Fiecare oraş va fi mereu în inima mea. Ploieşti, pentru că am cunosc oameni deosebiţi care m-au făcut să mă simt ca acasă. Oradea, pentru ca m-a ajutat să mă maturizez din toate punctele de vedere, mai ales personal, iar Reşiţa, acolo mi s-a oferit şansa de a-mi începe cariera de jurnalistă. Mutarea în general este cea mai grea parte din viaţa mea, datorită puţinilor prieteni pe care îi las în urmă. Puţini, pentru că puţini sunt adevăraţi. Şi în plus, când pleci dintr-un loc, laşi o parte din tine acolo”, povesteşte agenta de jucători stabilită acum la Oradea.

Laurette apreciază foarte mult mâncarea românească, dar o deranjează clima tot mai extremă şi insistenţa bărbaţilor. ”Îmi place tot ce nu are legătură cu oamenii. Hai că am fost puţin rea! Totul e frumos la început, dar cu timpul vezi lucruri pe care, dacă nu îţi place, le accepţi, pentru ca niciodată nu poţi schimba mentalitatea unui om. E o ţară superbă, îmi place foarte mult regiunea Maramureşului, Sighet de exemplu, un am stat şase luni. O perioadă frumoasă, deşi nu erau foarte multe de făcut.

Mâncarea tradiţională este foarte bună, dar trebuie să petreci mult timp în sala de fitness după. România face parte din viaţa mea, fie cu experienţe bune, fie cu experienţe rele. Urăsc vremea, aici nu ai parte de patru anotimpuri, doar de vară şi iarnă. Mă enervează bărbaţii români, se bagă în seamă mai mult decât trebuie, le închizi uşa în nas, dar insistă foarte mult”, consideră Nogo.

Fotbalul, prima iubire. Baschetul, o nouă pasiune de când e jurnalist

În România, Laurette Loredana Nogo a lucrat ca jurnalist şi la Reşiţa, iar, de când a ajuns în Oradea, a devenit corespodentul sportiv al Libertatea, pentru judeţele Bihor, Cluj şi Timiş.

”Ador sa fiu jurnalistă. Îmi place să ştiu totul, investighez la maximum, sunt peste tot. Şi chiar dacă de cele mai multe ori sunt înţeleasă greşit şi cu greu reuşesc să am prieteni, asta e ceea ce îmi doresc să fac şi nu aş schimba. După ce am terminat facultatea de jurnalism, la Banat TV am făcut primii paşi. Le mulţumesc celor de acolo pentru că m-au învăţat tot ce a fost mai bun şi dacă într-o zi numele meu ca jurnalist va fi cunoscut e datorită lor, într-un fel. Când m-am mutat în Oradea, ziarul Libertatea mi-a oferit o şansă pe care nu am putut să o refuz. Deşi nu ştiam foarte multe despre baschet, am mers”, povesteşte Loredana despre cariera în media.

Fără să ştie mai nimic la primele jocuri, acum Nogo iubeşte baschetul. ”Ca şi fotbalul, mi-a intrat în sânge. De trei ani merg la meciurile echipei din Oradea, de multe ori şi în deplasări. Când nu este perioada mercatoului, fac mereu interviuri şi scriu despre baschet”, punctează cea care este şi agentă de jucători.

În curând, va dori să impresarieze şi baschetbalişti, unde soţul Salif nu va mai fi ”concurenţă”. ”Deşi mai am foarte mult de învăţat în privinţa jocului, mă tentează, chiar anul acesta o să îmi iau licenţa, mulţumesc lui Dumnezeu. O să fie plăcut, pentru că nu o să am concurenţă familială şi nu se va mai crede că am reuşit să fiu cine sunt datorită cuiva”, consideră Laurette Loredana.

Până atunci însă, în perioada de transferuri, în casa familiei Nogo e un adevărat război rece. ”Sunt puţin afectată de meseria de jurnalistă atunci când e perioada transferurilor, pentru că cei din cluburi nu ştiu cum să mă privească, ca agent sau ca jurnalist. Până şi Salif, de cele mai multe ori, îmi ascunde unele lucruri. Ştiu să fac diferenţa, chiar dacă e greu de crezut şi încerc cât de mult pot să nu amestec cele două. Sincer, îmi place să fiu jurnalist-agent şi nu ar trebui să fie o problema atâta timp cât toţi suntem serioşi şi ne respectăm cuvântul”, punctează Loredana.

Cum se vor împăca în continuare statutul de soţie de fotbalist, impresar şi jurnalist? Răspunsul pare-se că nu va veni de pe plaiurile mioritice. Loredana vrea să se mute la Istanbul, însă îl mai aşteaptă pe Salif, care mai joacă fotbal în ligile inferioare din judeţul Bihor. ”90%, totul este pregătit. Trebuia să fiu deja acolo, dar sunt puţin blocată datorită transferurilor şi a campionatului, însă cel târziu la sfârşitul lunii aprilie o să fiu deja în Istanbul. Sincer, abia aştept, o nouă provocare, dar pe plan profesional mă văd deja cu un pas în faţa”, conchide agentul de jucători.

ULTIMA ORĂ BREAKING Declaraţie incendiară a unui oligarh: Putin este gata în orice moment să PĂRĂSEASCĂ ţara. „Elicopterul este pregătit” …..articolul original