Există două situaţii în care preşedintele participă la formarea echpei de miniştri. Pe de o parte, avem varianta clasică: o coaliţie majoritară în Parlament (spre exemplu PSD-ALDE) propune un premier. Potrivit Constituţiei, şeful statului are putere deplină în procedura de desemnare a premierului: poate accepta propunerea majorităţii parlamentare (cazul Viorica Dăncilă), o poate refuza (cazul Sevil Shhaideh) sau poate veni, fără să ţină seama de partide, cu alt nume de prim-ministru (cazul Dacian Cioloş). Din momentul în care preşedintele desemnează premierul, atribuţiile sale devin decorative: şeful statului nu poate bloca intrarea unui ministru în Executiv.Premierul are libertatea totală în a-şi forma echipa. Spre exemplu, Klaus Iohannis nu a putut interzice accederea Olguţei Vasilescu în niciunul dintre cele trei guverne PSD din ultimii doi ani.

Există şi varianta remanierii guvernamentale, adică refacerea echipei de miniştri, unde preşedintele are un cuvânt de spus. În situaţia aceasta ne aflăm acum. Premierul Viorica Dăncilă a propus, la mijlocul lunii noiembrie, schimbarea a doi miniştri: Paul Stănescu de la Dezvoltare şi Lucian Şova de la Transporturi. În locul lor, premierul i-a propus pe Ilan Laufer (Dezvoltare) şi Lia Olguţa Vasilescu (Transporturi, mutată de la Ministerul Muncii). Numai că preşedintele Klaus Iohannis a refuzat atât remanierea celor doi miniştri, cât şi numirea înlocuitorilor propuşi de Dăncilă. În consecinţă, Guvernul a sesizat CCR, pe motiv că şeful statului nu respectă Constituţia. Între timp, Paul Stănescu şi Lucian Şova, la presiunea partidului, au demisionat. Dar Iohannis nu a vrut să le accepte demisiile, aşa că cei doi au rămas în Guvern, contrar voinţei lor. Potrivit Constituţiei, fără semnătura preşedintelui, un loc de ministru – fie că vorbim de remaniere, demisie sau deces – nu poate fi vacantat.

Două pârghii de refuz
Magistraţii CCR l-au obligat pe şeful statului să le accepte cele două demisii, pe motiv că e act unilateral de voinţă. De asemenea, Curtea i-a impus lui Iohannis să accepte orice remaniere propusă de premier, arătând că Viorica Dăncilă are putere totală asupra echipei de guvernare. Prin absurd, dacă premierul propune schmbarea tuturor miniştrilor, preşedintele este nevoit să accepte. Deci când vine vorba de revocări, Iohannis semnează ca primarul. Când vine vorba de noua garnitură de miniştri, Iohannis capătăt puteri. Şeful statului poate refuza noile propuneri trimise de premier, cu anumite condiţii. „Preşedintele are dreptul de a refuza, motivat, numirea propusă, ori de câte ori constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate pentru numirea în funcţia de membru al Guvernului, prevăzute de dispoziţiile art.2 din Legea nr.90/2001, conform cărora «pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în incompatibilitate»“, arată decizia Curţii. Aşadar, în cazul în care premierul propune persoane, spre exemplu, condamnate penal, Iohannis le poate respinge pe motiv de legalitate.

Mai există şi criteriul oportunităţii. „Preşedintele poate refuza, motivat, o singură dată, pe criterii ce ţin de corespunderea persoanei în funcţia propusă“, spune CCR. Cum Iohannis a considerat că Lia Olguţa Vasilescu, fostă ziaristă, nu se potriveşte cu funcţia de ministru al Transporturilor, a refuzat-o, însă nu a motivat decizia. Iar premierul nu poate indica a doua oară, „aceeaşi persoană pentru aceeaşi funcţie, la acelaşi minister“, au explicat magistraţii CCR. În situaţia actuală, după ce Iohannis va motiva de ce a refuzat-o pe Lia Olguţa Vasilescu la Transporturi, premierul Dăncilă o va propune la ministerul Dezvoltării, deci pentru o altă funcţie, dar tot în Guvern.

…..articolul original