Matei Pavel Haiducu s-a născut la Bucureşti, la 18 mai 1948, tatăl său, Ludovic Hirsch, fiind ofiţer de Securitate. Din anul 1975 a locuit în Franţa, sub pretextul că este refugiat politic, însă, în realitate, el era spion. Spionul obţinuse azil politic şi se căsătorise cu o franţuzoaică cu care a avut doi copii.

La începutul anului 1982 se afla la Bucureşti „cu afaceri”, când a primit din partea generalul Nicolae Pleşiţă, şeful CIE, o misiune specială: asasinarea lui Virgil Tănase şi a lui Paul Goma, consemnează Liviu Tofan în Caietele CNSAS. Întors în Franţa, Haiducu a jucat rolul în care a fost distribuit de Securitate: la Hotel Concorde Lafayette a fost înscenată otrăvirea lui Goma, care a fost „salvat” de neîndemânarea unui ziarist (de fapt, un agent francez) care i-a răsturnat „din greşeală” paharul în care Haiducu tocmai pusese pilula de otravă. Apoi, pe o stradă pariziană, ziua în amiaza mare, Virgil Tănase a fost luat pe sus de două gorile şi vârât cu forţa într-o maşină care a demarat trombă.

Filmul operaţiunii nu se opreşte aici. Conform lui Liviu Tofan, Poliţia franceză s-a alertat, iar militanţii pentru drepturile omului au dau vina pe Nicolae Ceauşescu şi Securitate pentru răpirea lui Tănase.

La 9 iunie, la o conferinţă de presă, preşedintele Franţei, François Mitterrand, a ţinut să avertizeze asupra consecinţelor privind relaţiile dintre ţara sa şi România în „ipoteza tragică” în care Virgil Tănase nu ar reapărea viu şi nevătămat. Câteva săptămâni mai târziu, Mitterrand a menţionat că vizita pe care urma să o facă la Bucureşti în luna septembrie este amânată sine die.

Între timp, Haiducu s-a întors la Bucureşti raportând că misiunea a fost îndeplinită riscând foarte mult. Mulţumit, Nicolae Pleşiţă l-a promovat la gradul de locotenent-colonel şi l-a informat că, prin decret prezidenţial, i s-a conferit „Steaua Republicii” pentru merite excepţionale. Haiducu a mai obţinut aprobarea ca fratele său Andrei să poată pleca în Franţa.
La 9 august 1982, Haiducu a părăsit România cu destinaţia Paris, urmând să revină la Bucureşti o săptămână mai târziu. Dar acest lucru nu mai este posibil deoarece în presa franceză apar scurgeri de informaţii care i-ar fi pus viaţa în pericol. „Scurgerile, scrie Liviu Tofan, provin din rândurile autorităţilor franceze şi sunt rezultatul unor intrigi politice de culise. Diversiunea împotriva Securităţii era prevăzută să dureze până în luna decembrie, dar DST-ul se vede obligat să-şi modifice planurile în pripă.
Generalului Pleşiţă i se transmite oferta de a se refugia în Franţa pentru a scăpa de furia lui Ceauşescu la aflarea deznodământului diversiunii franceze. Persoana care se întâlneşte cu Pleşiţă şi îi predă plicul cu oferta respectivă este chiar mama lui Matei Haiducu. Acceptul lui Pleşiţă vine prin telex pe 24 august. Se aşteaptă sosirea sa în Franţa cel târziu la 1 septembrie. Nu mai apucă să o facă pentru că, pe 31 august 1982, într-un articol semnat de Bernard Poulet, ziarul „Le Matin” dezvăluie totul despre Haiducu şi capcana întinsă Securităţii“.

În aceeaşi zi, la sediul revistei „Actuel” a avut loc o conferinţă de presă. Sala este arhiplină, subiectul fiind de mare senzaţie: spionaj, contraspionaj, demascarea metodelor criminale ale unui regim comunist, cel al lui Nicolae Ceauşescu. În premieră absolută, un spion, Matei Haiducu, a venit în faţa presei să facă destăinuiri. Alături de el era Virgil Tănase, reapărut ca prin minune, şi Paul Goma. Falsa răpire a lui Tănase, pus la adăpost de francezi, a fost doar o cursă întinsă lui Pleşiţă pentru a-l blama. Goma şi Tănase scăpaseră cu viaţă. A doua zi, pe prima pagina a ziarului „Le Monde”, se putea citi titlul: „Ceauşescu demascat“.…..articolul original