Biserica Manastirii Chiajna este astazi o ruina

177

Manastirea Chiajna

Dupa incercari de restaurare ce dureaza din 1946 Biserica Manastirii Chiajna este astazi o ruina. Aflata langa groapa de gunoi a Bucurestiului, ea serveste drept adapost vacarilor si aurolacilor.

La marginea unui cartier mizer (Giulesti- Sarbi), pe un promontoriu, se incapataneaza sa reziste timpului dar, mai ales neglijentei, nepasarii si batjocurii autoritatilor, zidurile bisericii fostei Manastiri Chiajna.

Cine se incumeta sa ajunga pana acolo, pe Drumul Sabarenilor, in sectorul 6, gaseste un splendid monument ale carui ziduri, groase de unul si chiar doi metri, amintesc de vremea cand pe la noi se construia temeinic.

Nu se stie cu exactitate cine a ctitorit lacasul. Alexandru Odobescu e de parere ca i-ar apartine Doamnei Chiajna (sec. al XVI-lea), in timp ce Nicolae Iorga il plaseaza in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (a doua jumatate a sec. al XVIII-lea).

Se pare ca asezamantul a fost parasit in timpul ciumei din vremea lui Mihai Sutu si ca insusi mitropolitul Cosma, al Tarii Romanesti, si-ar fi gasit sfarsitul aici.

Nu stim daca s-a mai slujit in el vreodata; stim doar ca s-au facut numeroase incercari de restaurare, incepand inca din 1946; partenerii mei de dialog din autobuzul 163 mi-au spus ca un astfel de proiect s-ar afla in discutie la primarie, asa au auzit ei; poate ca si Biserica ar trebui sa se implice desi e mai usor sa construiesti din temelie (mai ales cand nu-ti propui sa ridici un lacas cu valoare patrimoniala, asa cum din pacate s-a intamplat – mult prea des – dupa 1989); o constructie veche trebuie intretinuta mereu, “mananca” bani multi, dar cum altfel sa ne pastram identitatea?

In timp ce multe miliarde sunt aruncate pentru tot felul de restaurari de care insusi ministrul culturii se indoieste, pentru acest lacas nu se gasesc bani.

Inauntrul bisericii e “imperiul” balariilor si al molozului, caci turla a cazut la cutremurul din 1977; aici e si “resedinta de vara” a vacarilor (paznicii vacilor aduse la pascut pe imasul din apropiere), si in aceeasi masura, spun unii, loc de intalnire pentru aurolaci.

Manstirea Chiajna

Interlocutorii mei mi-au atras atentia si despre “o metoda ingenioasa de incalzire prin pereti”, in realitate un sistem de ventilatie practicat in partea superioara a zidurilor.

“Eu am fost mult pe acolo si am gasit – poate sunt 20 de ani de atunci- o placa de marmura, frumoasa tare, pe care scria ca e construita de Doamna Chiajna. Stiti, d-aia se numeste asa.

Da’ tare prost am fost ca n-am luat-o. Am lasat-o acolo”, ni se destainuie un alt calator. Oricum ar fi, acest vestigiu de patrimoniu ar trebui restaurat; si dat in grija cuiva, poate a unor maici (care, cum se stie, sunt mai ingrijite); sigur ca el va avea de suferit in continuare din cauza vibratiei produse de trenurile ce trec prin apropiere.

In vecinatatea lui se afla si una dintre gropile de gunoi ale Bucurestiului, dezafectata, ni s-a spus, dar cartierul continua sa-si depoziteze acolo resturile, incat “compania” nu e de loc placuta.

Dar daca ar fi restaurata aceasta biserica despre care documentele vremii spun ca “au ramas nesavarsita”, si-ar putea implini menirea macar acum si credem ca si turistii ar cauta-o, pentru ca, spun cei din preajma ei, “in fiecare zi vine cineva sa o vada”.

OLGA SANDU

Manastirea Chiajna

copyright – www.chiajna.com

primariachiajna.ro