REPORTAJ: Chiajna

La o margine uitata de Bucuresti, imbratisata de pustiu si buruieni, asteapta cuminte neantul, ruinata si parasita de toti, o veche si mandra biserica, ctitorie a domnului fanariot Nicolae Mavrogheni. Manastirea Chiajna putea fi unul dintre cele mai importante lacasuri de cult ale vremii construite in Muntenia, loc de pelerinaj sau obiectiv turistic comparabil cu Sucevita. insa soarta ei, din pacate, a fost alta.

Ciorile si-au facut cuib in pronaos

Situata in cartierul Giulesti-Sarbi, in apropierea caii ferate Bucuresti-Craiova, fosta manastire a cazut in genunchi si trage sa moara. Ca un om. Zidurile ei, peste care au cazut ploi si ninsori, parca gem in fiecare zi. Ca sa ajungi la ea, trebuie sa strabati un maidan puturos si sa calci pe capete de cai morti, caramizi, sticle sparte, pemparsi, oale sau cutii de conserve. Dintr-un maldar de gunoi, priveste cerul, cu ochi sticlosi si mirati, un pui de pechinez, teapan acum, dar cu zgarda rosie la gat. De fiecare data cand trece trenul, la nici 40 de metri distanta de locul unde este construita manastirea, peretii ei se crapa. La cutremurul din 1977 turla s-a prabusit, iar oamenii, gospodari de felul lor, au luat caramizile. Erau bune pentru a-si pava curtile. Acum cade cerul in pantecele manastirii si in pronaos zboara ciorile. in locul unde altadata zambea icoana Sfantului Petru, un amorez a scrijelit cu ciobul: „Elena+Gore=Iubire”. Din loc in loc, urme de cenusa, balegar, coceni si oase.

Arhitectii cred ca manastirea ar putea fi restaurata

Constructia manastirii Chiajna, lacas de mari dimensiuni, a inceput in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782). Avea 43 de metri lungime si 18 inaltime si ziduri groase de 2 metri. La ea au lucrat mesterii care au inaltat odinioara conacul Vacarestilor, de langa Targoviste, astazi si el aflat in ruina. Manastirea si-a luat numele de la o mosie a celebrei Doamne Chiajna, sotia lui Mircea Voda. Constructia este finalizata in timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni, om cu apucaturi ciudate, cam brutal cu boierii si cat se poate de excentric. Functiona in 1792, dar a fost parasita in timpul epidemiei de ciuma din vremea lui Mihai Sutu (1791-1793). Legenda spune ca insusi Mitropolitul Cosma al Tarii Romanesti ar fi murit lovit de cumplita boala, in aceasta manastire. De atunci, oamenii au inceput sa creada ca este blestemata si au parasit-o. Clopotul cel mare a fost aruncat in Dambovita! Arhiva si scriptele au fost arse in totalitate. Mai mult, lacasul a fost bombardat de turci inainte de sfintire, convinsi fiind ca ghiaurii o vor folosi drept fortareata. Ani in sir, constructia a ramas in paragina, asa cum e si in momentul de fata. Unii arhitecti sunt de parere ca monumentul poate fi restaurat, pentru ca o biserica ridicata din temelii ar costa mai mult. Dar pana acum n-a facut nimeni nimic.

Dana Fodor , Razvan Mateescu

11 mai

Sursa: Evenimentul Zilei, p. 5